RAPSODIILE

Turneul Stradivarius, ajuns la ediția a XVIII-a,  prezintă Muzică, Atitudine, Valori si, mai presus de orice, apropierea și deschiderea față de publicul tradițional, dar și cel mai tânăr și neexperimentat.

În fiecare an, Violonistul Alexandru TOMESCU, liderul acestui proiect, duce în toate regiunile țării sunetul celei mai bune muzici, acompaniat de Vioara STRADIVARIUS Elder-Voicu-Obiect de Patrimoniu Național, Categoria Tezaur, și cele mai frumoase povești, mai ales către tineri și copii și, totodată, el crede în angajamente pe termen lung, în întâlniri care rezistă timpului și își dezvoltă adevărata valoare, asemeni muzicii. 

Misiunea sa este “de a promova muzica de calitate”, de a ne conecta la muzică, la emoție și la povești. Turneul se desfășoară în perioada 10iunie-12iulie 2025, cu un număr de 22concerte, la nivel național, pe o perioadă de aproape 1 lună de zile.

„RAPSODIILE” – numele acestui turneu, înseamnă MUZICA ce ne inspiră și ne apropie de frumos și, nu în ultimul rând, vom face să aibă viitor prin a o regăsi în repertoriile marilor orchestre și a marilor muzicieni prin a căror stil emoționează și uimește publicul.

2025 este anul dedicat lui GEORGE ENESCU, care, după vorbele lui Yehudi Menuhin, era „una dintre adevăratele minuni ale lumii. Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe”.

Creațiile sale sunt o perspectivă muzicală cu fațete multiple – Idiomul muzical enescian reprezintă confleunța a trei tradiții distincte: stilul simfonic austro-german pe care l-a întâlnit la Viena, abordarea mai senzuală a armoniei și timbrului preluată de la profesorul său Fauré la Paris și muzica populară română, cu improvizațiile sale exotice, pe care a cunoscut-o în copilărie.

GEORGE GERSHWIN – „geniul american” a marcat scena americană la începutul secolului XX. Scurta, dar prolifica sa carieră creativă s-a scris undeva la granița dintre muzica clasică, jazz, blues, influențe latine și afro-americane, între sălile simfonice de concert și exuberanța teatrelor de pe Broadway, în perioada lor de aur.

Rhapsody in Blue (Rapsodia albastră): – geniala sa compoziție: în trei săptămâni a așternut totul pe hârtie (în ianuarie 1924) și așa a luat naștere Rhapsody in Blue (la început intitulată American Rhapsody), o lucrare de 16 minute inițial concepută pentru pian și big band, ulterior re-orchestrată pentru ansamblu simfonic.

Premiera absolută a avut loc la NewYork (1924), fiind un success remarcabil, așa intrând în repertoriul simfonic al orchestrelor din întreaga lume. 1984- Deschiderea Jocurilor Olimpice de la Los Angeles a avut loc pe lucrarea lui Gershwin interpretată de 84 de pianiști simultan.

 Dragii mei, 

Bine ați venit la spectacolul nostru!

Turneul Stradivarius de anul acesta este dedicat Rapsodiilor – celebrele lucrări ale lui George Enescu, puse în oglindă cu nu mai puțin cunoscuta “Rhapsody in Blue” a lui George Gershwin. Chiar daca sunt diferite ca stil muzical – muzica folclorică versus jazz, în esența lor aceste lucrări iconice sunt unite prin spiritul lor liber, inovator, care a uimit și încântat generații de melomani. 

La mai bine de o sută de ani de la momentul premierelor lor, ducem mai departe povestea acestor bijuterii muzicale, aducându-le în fața voastră într-o formulă nouă, inedită: aranjament pentru vioară și chitară, semnat chiar de Dragoș Ilie, partenerul meu în acest Turneu Stradivarius.

Este fără îndoială un demers foarte îndrăzneț, să îți asumi redarea întregii palete de culori sonore de care dispune orchestra simfonică pe corzile viorii și ale chitarei. Pot să vă spun însă că bucuria de a cânta, de a da viață în mod direct acestor muzici exuberante și pline de energie este copleșitoare!

Abia aștept să vă împărtășesc toate aceste trăiri și emoții ăn turneul nostru.

Este o mare bucurie să îl am alături de mine pe Dragoș Ilie, un artist remarcabil, alături de care am susținut deja zeci de concerte și am înregistrat cel mai nou disc – Paganini Magic.

Dragoș a avut curajul sa spună DA provocării Rapsodiilor – prin urmare, va așteptăm cu tot dragul la concertele din Turneul Stradivarius!

Mi s-a spus că e imposibil!  Orchestra este mult prea mare pentru a fi cântată la două instrumente. Și poate aș fi crezut, asta dacă nu îmi plăceau provocările și dacă provocarea nu ar fi fost lansată chiar de Alexandru Tomescu. Nu pot decât să-i mulțumesc pentru încredere. După câteva luni de scris, șters, reascultat, reinterpretat, simt ca și cum Rapsodiile s-au rescris singure. Este un program cu dublă însemnatate personală, reprezintă două lumi, două idealuri, care ajung să se împlinească într-un vis, aș spune unul implinit.

Prima lume definește aproape un deceniu din viața mea, timp formativ pe care l-am petrecut în Statele Unite. Muzica ne vorbește despre entuziasm, energie și, bineînțeles, jazz.

O lume cosmopolită, ce caută noi răspunsuri, frenezia anilor ‘20, așa numiții “Roaring ’20’s”.

“Rhapsody in Blue”, acest b a n g muzical, cu valențe de big band, cu virtuozitatea pianului și a orchestrei, a redefinit muzica nord-americană și, în special, relația dintre lumea jazz și cea clasică. Bineînțeles, lucrarea a trebuit  să fie regândită pentru cele două instrumente: chitara și vioara. Sursele de inspirație au fost două transcripții: pentru vioară-pian și pentru două chitare, dar și multă imaginație pentru a le aduce împreună. Îmi amintesc momentul când am ascultat pentru prima dată Preludiile lui George Gershwin, fiind tot în America, în interpretarea profesorului meu, Andrew Zohn. Vă puteți imagina câtă bucurie îmi face astăzi, să le putem prezenta în fața dumneavoastră.

A doua lume, cea a lui George Enescu, devine un sinonim direct cu acasă. Noi, românii, suntem deosebit de norocoși să-l avem pe acest muzician de căpătâi, care nu doar a pus muzica românească în Pantheonul global al Artei, dar ne-a lăsat moștenire poate cea mai reprezentativă sinteză a spiritului românesc: cele două Rapsodii Române.

Nu a fost ușor să încep aranjarea partiturilor pentru orchestră (la care s-au adăugat și versiunile pentru pian), în primul rând pentru faptul că lucrările în sine, deși atrag auditoriul de la primele secunde, sunt deosebit de sofisticate, cu multe substraturi care par imposibil de distilat pe cele 10 corzi de care dispunem, dar și pentru că, în fața muzicii lui George Enescu, nu poți decât să te înclini. A fost nevoie de curaj, dar cred că a fost mai mult dragostea pentru muzica lui Enescu, pe care am putut să o aduc și instrumentului meu, chitara.

Iată două lumi care caută să redefinească esența: Enescu și muzica românească, Gershwin și cea a muzicii jazz. Alături de Alexandru Tomescu, cred că Rapsodiile prind o viață nouă, se reinventează în acest proces, poate chiar ne reinventează și pe noi înșine. Sunt onorat, ca de fiecare dată,  să-i fiu alături pe scenă și să continuăm frumoasa colaborare începută încă din Turneul Stradivarius – “Paganini Magic”, în anul 2022. În mai multe moduri, de acea întâlnire se leagă și întoarcerea mea permanentă acasă, în România.

Sper ca Rapsodiile să vă inspire sufletul și să vă dea curajul de a vă reinventa.

Vă doresc audiție plăcută!

GEORGE ENESCU ȘI GEORGE GERSHWIN

Turneul Stradivarius 2025 – Rapsodii și ….Bucurii

povestit de Cristina Comandașu – Muzicolog, Director RADIO ROMÂNIA MUZICAL

Turneul Stradivarius – ediția nr. 18: o viață dedicată de violonistul Alexandru Tomescu ideii de a accesibiliza marea muzică către publicul larg, în spații și locuri unde muzica cultă nu a ajuns, poate, niciodată. Și de a oferi către publicul larg sonoritățile unuia dintre cele mai valoroase instrumente care aparțin statului român, adică, într-un fel, tuturor cetățenilor lui, această vioară Stradivarius Elder- Voicu din 1702, Obiect de Patrimoniu Național, Categoria Tezaur, pe care a cântat 20 ani violonistul Ion Voicu în trecut, și pe care din 2007 cântă Alexandru Tomescu, și va continua să cânte cel puțin până în 2029.

Turneele Stradivarius înseamnă generozitate, viziune și înțelegere a rolului profund pe care muzica clasică îl joacă pentru societate. Pentru că muzica clasică nu este doar divertisment, așa cum nimic din ceea ce reprezintă cultura înaltă nu este doar divertisment. Muzica clasică clădește spiritele vizionare și dă sens lumii sonore în care trăim, iar Alexandru Tomescu nu a ales niciodată căi facile, el a abordat repertorii dificile, complexe și solicitante pentru ascultător, inclusiv ca timp alocat unui concert. Însă toate, experiențe de neuitat, cu adevărat transformatoare, pentru toți cei care i-au fost alături la sutele de concerte pe care le-a susținut în toți acești ani în cadrul turneelor Stradivarius.

În 2025, Turneul Stradivarius își propune să-l omagieze pe George Enescu, la 70 ani de la dispariție: 70 ani de nemurire pentru acest simbol al culturii muzicale românești – compozitor, violonist, dirijor, profesor – stins din viață pe 4 mai 1955, la Paris.

Alexandru Tomescu: “George Enescu este un model, nu doar un model de muzician, cât un model de om, de artist care a înflorit, s-a dezvoltat în absolut toate direcțiile posibile, o personalitate renascentistă. Un muzician de al cărui destin sunt foarte strâns legat, familia noastră – părinții mei și cu mine –  a înființat în urmă cu peste 25 de ani Fundația Culturală Remember Enescu, care își propune să păstreze vie amintirea lui, cu fiecare concert, fiecare eveniment, fiecare masterclass, fiecare lucru dedicat tinerilor. George Enescu era foarte, foarte implicat în ceea ce însemna această sprijinire, această încurajare a tinerilor generații de muzicieni. Misiunea sa merge astfel mai departe.”

În 2015, Turneul Stradivarius a avut în prim plan tot muzica lui George Enescu: Alexandru Tomescu a interpretat atunci cele mai relevante lucrări pentru vioară și pian, adică cele trei sonate.

În 2025, o adevărată provocare: interpretarea celebrelor Rapsodii române op. 11 în versiune pentru vioară și chitară – o idee în premieră mondială, transcripțiile fiind realizate de cel care va fi partenerul de scenă al lui Alexandru Tomescu, chitaristul Dragoș Ilie.

Rapsodiile române sunt lucrările care-l reprezintă și astăzi cel mai bine pe George Enescu la nivel mondial; compuse în 1901, când Enescu avea (doar) 20 ani, rămân o mărturie a spiritului românesc acordat valorilor mondiale. A cânta însă la vioară și chitară partituri concepute pentru o orchestra simfonică completă e cu adevărat o mare provocare, în primul rând, pentru cel care își ia responsabilitatea realizării aranjamentului.

Iar acesta a fost Dragoș Ilie: “Am luat partitura de orchestră, măsură cu măsură, notă cu notă. M-am folosit un pic și de aranjamentele pentru pian solo, pentru Rapsodia 1 avem o versiune pentru pian realizată chiar de George Enescu, pentru  Rapsodia nr. 2  – un aranjament de Ștefan Popescu.  A fost o muncă titanică, e ca și cum ai lua o cană de apă din ocean pe care vrei să o filtrezi într-o băutură foarte fină. Gândiți-vă că firul melodic este construit uneori în partitura originală într-un dialog a 6-7 instrumente: a trebuit să mă uit, să aleg, să văd ce poate merge mai bine la vioară și chitară”.

Rapsodiile române vorbesc despre românitate, în general. Alexandru Tomescu: “Prin rapsodii, românitatea se înglobează în universal, spiritul național se integrează perfect în marea simfonie umană a tuturor celorlați compozitori.”

Însă concertul nu se deschide cu Enescu, ci cu Trei preludii de George Gershwin, lucrări în original pentru pian, compuse în 1926. Aranjamentul pentru vioară și chitară este realizat de Andrew Zohn, cel care i-a fost profesor lui Dragoș Ilie la Columbus State University (SUA).

Poate părea surprinzător să ai alături numele lui Enescu și Gershwin în același concert, însă privind mai de aproape, poți vedea similaritățile care au condus la această asociere, dincolo de faptul evident că ambii au scris câteva dintre cele mai cunoscute rapsodii din istoria muzicii.

Enescu și Gershwin au fost contemporani, Gershwin trăind o viață mult mai scurtă însă (1898-1937). Ambii sunt deschizători de drumuri pentru culturile din care provin: George Enescu, primul compozitor român relevant la nivel mondial; George Gershwin, primul compozitor american important din istoria muzicii. Enescu, cu un limbaj personal unicat în istoria muzicii, împletind experiența melosului românesc, cu experiența culturilor care l-au format – cea vieneză și cea pariziană – dar și cu valorile componistice ale timpului său, în general.       George Gershwin, primul care face loc jazzului în muzica simfonică: mai precis, în 1924, „Rhapsody in Blue” scria istorie, cu un succes formidabil care s-a perpetuat până astăzi.       “Am avut puțin noroc, pentru că pentru Rhapsody in Blue există deja două aranjamente, unul pentru vioară și pian, altul pentru două chitare. Eu le-am combinat pe cele două, realizând, practic, unul nou.” – Dragoș Ilie.

Alexandru Tomescu: „Pentru mine, turneele Stradivarius sunt extrem de importante tocmai pentru că sunt un laborator de experiențe și experimente muzicale pe care pot să le împărtășesc cu publicul. Am foarte multe amintiri, este o viață întreagă deja. O amintire foarte puternică: când cineva mi-a spus după un recital cu muzică de Bartok, cu sinceritate, că nu a înțeles mare lucru, dar s-a conectat cu energia pe care eu am pus-o în cântat. Și anul acesta, aștept publicul cu o nouă provocare, alături de un artist remarcabil, chitaristul Dragoș Ilie.”

Chitaristul Dragoș Ilie (1996) este câștigătorul a peste 40 de premii internaționale prestigioase. Și-a început studiile în orașul natal, Iași, și a continuat în Statele Unite ale Americii, unde și-a obținut și doctoratul. Din 2024, a revenit la Iași, fiind cadru universitar la Universitatea de Arte “George Enescu” și susținând o intensă activitate solistică. A devenit cunoscut în România grație bursei “Moștenitorii României muzicale” oferită de Radio România Muzical, datorită căreia a realizat primul disc din carieră, la Editura Casa Radio, a concertat alături de orchestre românești importante și a fost recomandat ca partener de scenă lui Alexandru Tomescu, cu care a susținut în 2022 turneul “Paganini magic”.

Dragoș Ilie: “L-aș descrie pe Alexandru Tomescu ca pe valul gigantic pe care-l vedem în celebrul tablou al pictorului japonez Hokusai;  trebuie să fii în stare să mergi împreună cu valul, pentru a-i fi partener pe scenă. Mă simt bine alături de el, pentru că știu că este un profesionist; orice s-ar întâmpla, el va face față situației, alături de mine. Este o forță, m-a motivat să ajung și eu la același nivel.”

@Cristina Comandașu este muzicolog și  Director al Radio România Muzical. Absolventă a Universității Naționale de Muzică din București, cu bursă de performanță, doctor în muzică al aceleiași i instituții de învățământ superior. Este Membră a juriului International Classical Music Awards (ICMA), unul dintre cele mai prestigioase la nivel european în domeniul producției discografice. Cristina este inițiatoarea și coordonatoarea proiectului național ‘Ascultă 5 minute de muzică clasică’, una dintre cele mai importante inițiative de promovare a muzicii culte în rândul publicului larg din România, desfășurat atât în spații neconvenționale, cât șii  în șccoli, unde în fiecare an, peste 220.000 copii ascultă muzică clasică grație acestei inițiative. Este șii  inițiatoare și i organizatoarea proiectului Moștenitorii României muzicale: recitaluri cu tinerii muzicieni valoroșii  ai României la Sala Radio și Ateneul Român, dar și  o bursă care urmărește încurajarea tinerelor talente.