Compozitorii

Astor Pantaleón Piazzolla (1921 - 1992)

Piazzolla se dovedește a fi un compozitor genial în genul muzicii de tango, plin de originalitate și de inspirație neegalată. Prin crearea “noului tango”, Piazzolla revoluționează acest gen muzical într-o formă colorată, cu un limbaj ritmic original, spirit puternic dramatic și pasionat. Compozițiile sale au intrat în repertoriul marilor orchestre, cu participarea unor interepreți renumiți. El a demonstrat că Tango-ul poate fi expresia eternă a spiritului uman.

MANUEL DE FALLA (1876 – 1946)

Împreună cu Enrique Granados, este considerat unul dintre cei mai importanți compozitori spanioli din prima jumătate a secolului XX.  Creaţiile sale cuprind muzică de cameră, muzică pentru operă, balet, cântece şi dansuri spaniole, zarzuele, fiind considerate adevărate capodopere ale genului. Considerat impresionist, dar şi neo-clasicist, în muzica sa s-a hrănit din substanța bogată și aproape neatinsă a cântecului popular, a realizat o fuziune între poezie, simplitate și pasiune,  care reprezintă spiritul Spaniei în forma cea mai pură.
Muzica lui de Falla este autentic spaniolă. El și-a creat un stil original în care a turnat cea mai pură expresie a sufletului său, care-și trage seva din însăși spiritul folclorului iberic. În muzica sa regăsim pasaje unice din cântecele şi dansurile  populare autohtone.

GEORGE ENESCU (1881 – 1955)

A fost și…caricaturist. Dar ceea ce l-a definit cu adevărat a fost, desigur, muzica. Legendarul violoncelist Pablo Casals spunea despre el că este cel mai mare fenomen muzical de la Mozart încoace. Considerat copil-minune, a devenit compozitor pe când abia împlinise cinci ani, a revoluționat lumea muzicii internaționale şi a plasat România pe harta celor mai valoroase resurse muzicale ale Europei.

Adorat de pictorul Ștefan Luchian și venerat de poetul Tudor Arghezi, Enescu a reprezentat geniul absolut și izvorul etern de inspirație pentru generații întregi de muzicieni.

George Enescu poate fi considerat mesagerul Marii Uniri, mesagerul artelor, mesagerul muzicii românesti și va ramâne în istoria muzicii universale drept unul dintre cei mai remarcabili oameni de cultură ai secolului al XX-lea.

Violonist, compozitor, pedagog impecabil, dirijor și pianist strălucit, ajucat un rol proeminent în calitate de ambasador al muzicii atât în ​​România, cât și în întreaga lume și s-a implicat cu fervoare în promovarea artiștilor români, la nivel național și internațional.

Noi, muzicienii din România, avem datoria de a-i continua cu ostinație marea artă, lăsându-ne călăuziți de celebrele cuvinte pe care le-a rostit la apusul trecerii sale pe pământ: ”Întreaga mea viață am pus-o fără preget în serviciul artei, iar arta mea este pusă la dispoziţia lumii întregi” –  spune violonistul Alexandru Tomescu.

Béla Bartók (1881 –1945)

S-a născut în acelaşi an cu Enescu, dar la celălat capăt al ţării, în oraşul bănăţean Sânnicolaul Mare. Copilaria şi-a petrecut-o în ţinuturi românesti şi slovace, acestea formându-i o “limbă muzicală maternă”. În timp ce intelectualii maghiari se indepărtau de tradiţiile populare, Bartók le aprofunda, considerând că “arta ţărănimii este comoara poporului”.

În 1914 a început să compună “Dansurile poporale româneşti”. Suita se bazează pe cântece populare româneşti din Transilvania, de la vioara ceteraşilor şi de la doinele la fluier, culese de la ciobani.

În 1924, Societatea Compozitorilor Români a organizat un concert dedicat operelor lui Bartók, în care George Enescu şi Béla Bartók au cântat împreună. Acesta a fost momentul în care între cei doi muzicieni-folclorişti s-au pus bazele unei trainice prietenii.

„Din ceea ce cunosc din muzica populară de pe alte tărâmuri, a noastră este superioară prin puterea de expresie şi prin varietatea ei.”– Béla Bartók, Muzica vieţii

CIPRIAN PORUMBESCU (1853 – 1883)

Muzician romantic, sensibil și visător, provine dintr-o familie extrem de modestă. Deși i-au fost hărăziţi doar 30 de ani de viaţă acestui artist, geniul lui și voința cu care a vrut să trăiască şi să compună l-au făcut să creeze în aceste trei decenii cât pentru o viaţă întreagă.

Ciprian Porumbescu a avut un parcurs tragic, pentru că destinul l-a trimis inclusiv după gratii, nevinovat.

Se afla în casa copilăriei când a fost arestat. A fost urcat într-o căruţă şi dus până la Cernăuţi, iar apa aproape înghețată a ploii i-a pătruns prin haine. Avea cu el vioara şi o gramatică a limbii franceze. Temniţa s-a transformat însă pentru el, în drum sigur spre mormânt. Pereţii reci şi mâncarea proastă i-au furat anii din viaţă, tuberculoza agravându-se iremediabil.

În primăvara anului 1882, cu doar un an înainte să moară, avea loc premiera operetei „Crai nou”, la Braşov, şi atunci i-a scris tatălui său un mesaj cutremurător, parcă intuind ce avea să i se întâmple: „Şi astăzi… astăzi am ajuns să-mi văd dorinţa împlinită, mi-am văzut visul cu ochii, am avut aplauzele frenetice pentru opusul meu, am auzit chemând sute de voci, pline de entuziasm, numele meu, m-am văzut ridicat, lăudat, măgulit, laureat. Ce să mai zic, ce să mai aştept de la viaţa mea, de la viitorul meu?”

Abia împlinise 29 de ani şi compusese deja prima şi una dintre cele mai frumoase operete care s-au creat în România vreodată, celebra Baladă – pentru vioară şi pian, „Rapsodia română” şi „Imnul Unirii” .
Un an mai târziu, Ciprian Porumbescu pleca dintre noi, lăsând în urmă amprenta incontestabilă a talentului său.

Eric Alfred Leslie Satie (1866 – 1925)

(S-a semnat Erik Satie după anul 1884) a fost un compozitor și pianist francez, cunoscut pentru stilul său muzical inovator și influent, dar și pentru personalitatea bizară.

Printre cele mai cunoscute lucrări ale lui Satie se numără Gymnopédies și Gnossiennes, care se caracterizează prin muzicalitatea simplă și hipnotică, și Trois morceaux en forme de poire, o piesă capricioasă și satirică ce parodiază formele clasice.

Trois Gymnopédies pentru pian solo, ce reprezintă cele mai cunoscute compoziții ale lui Satie, se caracterizează prin melodii sinuoase și acompaniamente care valsează lent.

Compozitor sensibil,  era excentric, plin de umor, unii îl considerau chiar genial. ,,Domnul de catifea’’ avea în garderobă 12 costume de catifea, toate identice, pe care cheltuise aproape o avere.

Satie era un avangardist nu doar în muzică, și prefera originalitatea în locul banalului.

Sculptorul Constantin Brâncuşi şi compozitorul Erik Satie, ambii deschizători de drumuri în domeniul artelor, au legat o prietenie adevărată, fructificată printr-o serie de colaborări de mare valoare artistică. Îi unea un umor fin, dragostea pentru simplitate și momentele petrecute împreună gătind mămăligă și ascultând avangarda muzicală a vremii.

Satie avea o înfăţişare burgheză, cu lornion, melon, umbrelă şi ghetre, neînţeles de mulţi dintre contemporani, care vedeau în arta sa «o muzică simplistă cu titluri bizare». Brâncuşi, căruia Satie i se adresează într-o scrisoare cu «Cher Bon Druide», trăia după străvechi obiceiuri româneşti în locuinţa sa din mijlocul Parisului care putea trece drept atelierul unui alchimist. Aparent, cei doi se deosebeau fundamental. Cioplitorul român era foarte tranşant şi simplu, în timp ce compozitorul era rafinat bonom. Însă amândoi erau nonconformişti.

Johann Sebastian Bach (1685 -1750)

Considerat Dumnezeul muzicii și al muzicienilor, este unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii, autorul a peste 1100 de lucrări, o uriașă sursă de inspirație și astăzi. Îmbogățind stilul baroc pâna la perfecțiune, ne-a dăruit o muzică provocatoare, de o frumusețe melodică răpitoare și de o adâncime filozofică unică și a devenit modelul structural pentru toți compozitorii ce au creat după el.
Enescu însuși mărturisea: ,,Fără nici o exagerare, de o jumătate de veac, Bach este pîinea mea de toate zilele, iar muzica sa este muzica sufletului meu“ – muzica sa fiind privită ca profund umană, transcedând cadrul liturgic și adresându-se direct sufletului.

Bach a fost un maestru al povestirii prin muzică, prin tehnici de compoziție pur și simplu geniale, printre care contrapunctul și fuga – și a creat adevărate capodopere muzicale.
Muzica pentru orgă a constituit o preocupare de-a lungul întregii sale vieţi (a compus 250 de lucrări pentru orgă, peste 150 de corale pentru orgă).
A fost un om profund credincios, extrem de devotat familiei și le-a insuflat și copiilor săi pasiunea pentru muzică. A scris multă muzică religioasă, dar chiar și compozițiile sale laice purtau în manuscris inițialele „I.N.J” – „In Nomine Jesu” (În numele lui Isus”).

Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără cele 6 concerte instrumentale brandenburgice, considerate adesea vârful muzicii baroce și unele dintre cele mai cunoscute compoziții ale sale. Oratoriile ocupă un loc important în creaţia lui Bach (Oratoriul de Crăciun, Oratoriul de Paşti, Oratoriul Înălţării). „Clavecinul bine temperat” – o colecție de 48 de preludii și fugi, compuse pentru a fi folosite de cei care studiau clavecinul – unele dintre fugi au fost ulterior transcrise de Mozart pentru ansambluri de coarde.

În ultimul secol, creația lui a influențat enorm muzica rock, jazz, soul, hip hop și, de fapt, cam toate genurile muzicale majore.

WOLFGANG AMADEUS MOZART (1756 – 1791)

Mozart a fost un copil-minune: la trei ani a început să cânte la pian, la patru – la vioară, la cinci și jumătate a dat primul său concert public. La doisprezece ani compusese deja trei opere, șase simfonii și sute de alte lucrări. Este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari compozitori din istoria muzicii occidentale, unul dintre cele mai mari genii ale omenirii, muzica sa fiind admirată pentru „frumusețea melodică, eleganța formală și bogăția armonică și texturală”.

 A fost un compozitor prolific și influent al perioadei clasice.  În ciuda vieții sale scurte, din ritmul rapid al compoziției, de la o vârstă fragedă,  au rezultat în peste 800 de lucrări reprezentând practic fiecare gen clasic vestic al timpului său. Multe dintre aceste compoziții sunt recunoscute ca puncte culminante ale repertoriilor simfonice, concertante, de muzică de cameră, operatice și corale.

Mozart a fost de multe ori autodistructiv, aproape constant nemulțumit și nefericit, însă creația sa este de o frumusețe adesea descrisă drept perfectă.

În scurta sa existență, de numai 35 de ani, Wolfgang Amadeus Mozart a scris 23 de concerte pentru pian, aproape 50 de simfonii, 5 concerte pentru vioară, o multitudine de alte creații camerale și orchestrale, o serie de opere extraordinare, cele mai multe neegalate în frumuseţe sau profunzime.